Uterul, proprietatea statului

Uterul, proprietatea statului

Autoare: Anca Niță

București. Praf și Sânge scrisă de Margo Rejmer prezintă istoria socială a Bucureștiului socialist și a celui postsocialism. Cartea prezintă interviuri și povestiri pe diferite tematici a oamenilor obișnuiți care trăiesc în acest oraș. Capitolul intitulat Leagăne și Sicrie este cel care a avut cel mai mare impact asupra mea. Similar discuției cu Gabi și Rodica din episodul 6 #reconectat, capitolul prezintă mai multe relatări ale femeilor care au trăit în comunism și efectele pe care le-a avut Decretul nr. 770 din 1966 prin care statul interzicea femeilor să avorteze, altfel ajungeau în închisoare. Doar în anumite condiții precum vârsta înaintată sau statutul de mamă eroină le dădea dreptul acestor femei să avorteze legal la spital, într-un mediu controlat, igienic și cu personal specializat.

Autoarea prezintă efectele sociale pe care le-a avut această lege și cum din acel moment corpul femeii și capacitatea acestuia de a procrea au ajuns proprietatea statului. Mâhnirea lui Nicolae Ceaușescu vis-a-vis de faptul că româncele nu vor să nască copii și dorința de a atinge 25 de milioane de oameni în anul 2000 pentru ca țara să devină o putere mondială economică și politică au dus la apariția acestui decret, fără a fi luate în considerare efectele sociale ale acestei decizii. Din acel moment, corpurile femeilor au ajuns un instrument, o mașinărie care ca oricare altă mașinărie din acea perioadă trebuia să producă cât mai mult, fără a lua în calcul sănătatea lor, intimitatea lor, nevoile și plăcerile sexuale și relațiile cu partenerii.

Capitolul acesta este unul stufos de informații, un mix echilibrat între istorie mare și mică, iar personal, parcurgerea lui m-a trecut prin stări multiple, mereu ajungând la întrebarea: Cum să decidă altcineva ce faci tu cu propriul corp? A declanșat discuții personale și intime cu figurile feminine din familie de la care am auzit prima dată despre decreței și cum în comunism a fost interzis avortul. În plus, acest capitol a avut un impact mare asupra mea și a direcției în care m-am îndreptat în ceea ce privește studiul. În cadrul unui proiect de cercetare realizat la facultate în anul II, am vorbit cu șase femei despre cum era privită și percepută menstruația în comunism de către femei și nu, numai. Chiar dacă subiectul principal de discuție nu îl reprezenta decretul din ‘66, acela apărea de fiecare dată în cadrul interviurilor. Perioada respectivă are o încărcătură emoțională mare pentru femei și indiferent de cum se raportează acestea la practica avortului, o descriu ca fiind una groaznică. Ana, în vârstă de 80 de ani, a lucrat în domeniul sănătății. În orice caz, ne controla ca pe vaci, așa descrie ea verificările la care femeile erau supuse la locul de muncă pentru a vedea dacă au avortat ilegal. Mulți medici și-au riscat carierele și libertatea pentru a le ajuta pe femeile care voiau să avorteze sau să le salveze pe femeile care își induceau avorturile în condiții neprielnice.  

Ieri, pe 1 octombrie s-au împlinit 54 de ani de la promulgarea Decretului nr.770, iar cu toate acestea efectele lui persistă asupra rolurilor pe care  femeia le are în societate (biologic, social, economic etc), asupra corpurilor lor și asupra percepției avute în legătură cu practica avortului, intimitate, sexualitate sau relaționare în cadrul cuplurilor și familiilor.

Margo Rejmer în acest capitol și în următoarele vorbește despre consecințele sociale ale decretului și felul în care această decizie politică a pus stăpânire pe viețile tuturor: femei, bărbați și nu în ultimul rând asupra vieților copiiilor care s-au născut în acei ani într-un stat nepregătit din multe puncte de vedere pentru ei.

Cartea București. Praf și Sânge de Margo Rejmer (2016) o găsiți la editura Polirom.

DistribuieFacebookTwitter

Recent Comments